Ciuciuleți de pământ (Lyophyllum connatum)

Lyophyllum_connatum
Lyophyllum connatum
O prietenă îmi atrage atenția mai tot mereu că omul este "animalul" omnivor cu paleta alimentară cea mai diversificată și trebuie să îi dau dreptate. Mâncăm cam tot ce ne "cade" în mână. Uneori din lipsă de informare, alteori din nepăsare, neglijență ... și nu de puține ori pentru că vrem să fim altfel ca restul. Dar aceste "motive" nu sunt suficiente pentru a ne și salva de la riscurile la care ne expunem.

Vă spuneam că tot mai multe ciuperci considerate a fi comestibile sunt "descoperite" în zilele noastre a fi toxice. Motivul este simplu, toate descrierile de odinioară se bazau pe descrierile macroscopice ale ciupercilor, iar toxicitatea era notată doar în cazul în care se putea "demonstra" efectul toxic al ciupercii. Astfel multe ciuperci toxice au scăpat vigilenței cercetătorului de odinioară și au fost descoperite doar în ultimul secol (chiar deceniu), când studiile microscopice, analizele de ADN și compoziționale au câștigat tot mai mult teren. Dar cu toate că se arată și se atrage atenția asupra caraterului toxic al diferitelor specii de ciuperci, noi continuăm să le ignorăm și să fim mai "grozavi" pe motivul că "lasă că știu eu mai bine ... căci și bunicu' le-o mâncat și n-a murit". Însă aici intervin două aspecte:
  • bunicul într-adevăr consuma ciuperca respectivă, însă cunoștea caracterul toxic al ciupercii; ba chiar mai mult, de exmplu știa că toxina de exemplu este descompusă termic în cazul zbârciogilor de exemplu. Dar noi am reținut doar partea cu bunicul care mânca această ciupercă, fără să ținem seama de modul de neutralizare al toxinei respective, astfel expunându-ne riscurilor.
  • bunicul habar nu avea de caracterul toxic al ciupercii, deoarece acesta nu are o manifestare imediată, ci are un efect cumulativ ce se manifestată abia la "saturație" (un exemplu potrivit este  Buretele porcesc(Paxillus involutus)).
Nu doresc să vă spun ce să consumați; este decizia fiecăruia; însă doresc să vă atrag atenția asupra acestor "descoperiri", ca să fiți în cunoștiință de cauză atunci când luați aceste hotărâri. Când verificați informațiile privitoare la vreo ciupercă, dacă în 10 surse găsiți că este consumabilîă dar în 1 că ar fi toxică;  cercetați acea sursă unică mai bine, și nu acceptați efectul de turmă, deoarece "turma este oarbă și dacă liderul fuge către prăpastie, cu toții vor sării după el".

Ciuciuleți de pământ (Lyophyllum connatum), este o astfel de ciupercă controversată; în marea majoritatea îndrumarelor figurează a fi comestibilă și chiar excelentă; însă în urma unor studii din Austria s-a arătat că ea ar conține "Connatina" (N-hydroxy-N ', N'- dimethyl-citrullină); substanță cu un puternic caracter mutagen asupra ADN-ului și în consecință a fost imediat interzisă comercializării. Istoria sa însă nu se oprește aici, deoarece la câțiva ani distanță, la o conferință micologică organizată la Vicenza, s-a dezbătut iar cazul acestei ciuperci și s-a revenit la idea că aceasta ar fi în continuare comestibilă. Argumentarea din spatele deciziei a celor de la conferință fiind motivată de lipsa cazurilor dovedite de intoxicație. Cercetătorii austrieci nu au putut demonstra decât în condiții de laborator toxicitatea ciupercii. Ce înseamnă asta? ... Pentru mine cel puțin, este un semn de întrebare ce plutește deasupra comestibilității acestei specii. Iar recomandarea ar fi: sunt destule specii comestibile în acest sezon, să culegem doar ceea ce suntem convinși că este "fără cusur".

Denumirea populară a ciupercii am aflat-o săptămâna aceasta (când am aflat deasemeni că pe la noi (încă) se consumă); însă denumirea mă nedumerește fiindcă știam că Ciuciuleți l-i se spune zbârciogilor. Însă nu ar fi mare noutate, deoarece ne lovim la fiecare pasul de lipsa imaginației din acest domeniu, în care majorității speciilor de ciuperci ne adresăm cu "Ciupercă" sau "Burete". Vorbind despre denumire, v-aș mai spune că denumirea genului Lyophyllum se trage din cuvintele grecești lyein "a dizolva, a contopi" și philein "dragoste", facând referire la faptul că aceste ciuperci cresc în mănunchiuri ale căror "pălării aproape că se contopesc una în cealaltă". Epitetul de connatum vine din latină, și înseamnă "născut împreună", făcând referință tot la caracterul ciupercii de a crește în mănunchiuri compacte, cu relativ multe exemplare.

Descrierea ciupercii:
Regnul: Fungi
Diviziunea: Basidiomycota
Clasa: Agaricomycetes 
Ordinul: Agaricales
Familia: Lyophyllaceae
Genul: Lyophyllum
Specia: connatum
Sinonime: Agaricus connatus, Clitocybe connata, Gyrophila connata, Tricholoma connatum.
Specie protejată: comună

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII












•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
Pălăria: 3–7 (12) cm diametru, inițial convexă, treptat se extinde, adâncește sau rămâne cu un ușor gurgui; cuticula este albă, netedă, opacă, de multe ori cu zone decolorate gri apoase; marginile sunt netede și de multe ori ondulate.
Lamele: albe, groase, aglomerate, adnate sau ușor decurrente peste picio.
Culoarea sporilor: albă.
Sporii: 5-6 x 2-4 μm, elipsoidale, netede, inamiloide. Basidia este cu patru spori, și are formă de măciucă.
Piciorul: de 3–8 cm lungime și 0.5 to 1.5 cm grosime, de culoare albă, lungă, subțire, cilindrică, goală pe interior, uneori subclavată sau ușor umflată la bază, fibroasă, făinoasă spre vârf. Nu prezintă inel.
Carnea: albă, groasă, cărnoasă, compactă.
Gustul și mirosul: cu miros și gust făinos.
Reacții chimice: sub acțiunea FeSO4, carnea și lamele se colorează în violet.
Distribuția: specie saprofită, specific Europeană, dar care de curând a fost întâlnit și pe Continentul Nord American. Preferă solurile umede și bogate în resturi lemnoase, unde crește ăn smocuri dense prin iarbă, în păduri de foioase sau rășinoase în sezon de toamnă (Septembrie - Noimebrie). Local poate fi abundent.
Comestibilitatea: toxică din cauza conținutului de connatină, care are un puternic efect mutagen asupra AND-ului.
Specii asemănătoare:
  • Amanita virosa, prezintă volvă și nu crește în smocuri dense.

4 comentarii :

  1. Bine că nu s-a găsit nimic la hribi, că prea sunt gustoşi. Acum m-am liniştit. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte interesanta lectia despre toxicitatea ciupercilor si foarte important este sa o invatam foarte bine. Eu mi-am facut "conspecte" dupa lectiile dumneavoastra, plecand de la Calendarul ciupercilor, adica niste tabele centralizatoare cu diverse date cum ar fi: denumire populara, comestibilitate, arie de raspandire, habitat, perioada de fructificare, specii asemanatoare si linkuri de trimitere spre bibliografie sau spre retete. Bineinteles ca aceste date le completez si din alte surse de studiu.
    Va multumim mult pentru efortul Dumneavoastra de a ne ajuta sa cunostem acest domeniu interesant si pasionant.
    Marcel Berbecar

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Imi face placere sa aud ca articolele mele pot fi de folos.

      Ștergere